Mugurii de bambus: o specialitate asiatică

Mugurii de bambus sunt cultivați în regiunile est-asiatice. Există peste 45 de genuri și 200 de soiuri diferite. Ierburile bine cunoscute se numesc: Dendrocalamus sau Bambusa. Cât timp mugurii nu sunt lemnoși, aceștia sunt comestibili. Mugurii, care au o lungime de aproape 30 de centimetri, sunt ascuțiți. Aceștia sunt adânc înfipți în pământ și sunt strânși puternic de un înveliș maro, frunzele. Sub frunze se află partea comestibilă, întrucât mugurii de bambus proaspeți se deosebesc printr-o pulpă galbenă, consistentă, care trebuie mai întâi dezvelită. Apoi, acest sâmbure trebuie gătit.

Mugurii de bambus se cultivă în China, Japonia, Coreea, India și Thailanda. Cultivarea lor este foarte importantă în această zonă, deoarece reprezintă o valoare economică. Ierburile de bambus se pot utiliza în diferite moduri. Pe de o parte, acestea se folosesc ca materii prime pentru ustensile de uz casnic și de bucătărie și pentru mobilier. Cu toate acestea, ele se pot utiliza și pentru a produce textile și biomateriale. Totuși, mugurii de bambus sunt cel mai populari atunci când se servesc ca legume. Mugurii de bambus proaspăt recoltați pot fi recunoscuți după pulpa lor foarte consistentă și după culoarea galben deschis.

Înainte ca mugurii să fie gătiți, trebuie îndepărtate frunzele și abia apoi pot fi tăiați în bucăți. Timpul de gătire este cuprins între 15 minute și o jumătate de oră. Mugurii de bambus se consumă ca legume și se servesc cu orez. În India, aceștia sunt murați în oțet și presărați cu condimente picante. În bucătăria japoneză, mugurii de bambus uscați se folosesc pentru a prepara o supă specială de tăiței. Mugurii de bambus se pot folosi, de asemenea, pentru ceai, despre care se spune că are un efect vindecător.

Cum se depozitează mugurii de bambus

Mugurii de bambus se vând rareori în stare proaspătă, în schimb, există alte modalități de preparare a acestora. De exemplu, bambusul uscat este disponibil într-un ambalaj etanș și, prin urmare, are o perioadă de valabilitate lungă, la fel ca mugurii congelați sau în conservă. Acest bambus se taie în felii sau se dă pe răzătoare. Dacă rămân muguri de la gătit, aceștia se pot păstra în puțină apă sărată în frigider pentru câteva zile.

Mugurii de bambus conțin glicozidă de acid cianhidric. Prin gătire, această substanță devine inofensivă, astfel încât mugurii nu mai afectează sănătatea. Unii muguri au un gust mai degrabă amar; în ceea ce privește consistența, sunt asemănători cu sparanghelul fiert. Mugurii de bambus sunt destul de săraci în nutrienți și calorii. Potasiul, calciul, fosforul și vitaminele A și C merită să fie menționate aici. Cu toate acestea, trebuie menționat și conținutul ridicat de acid silicic.