Ou prăjit: un clasic popular

Pentru preparare, ouăle se prăjesc în grăsime: unt, unt clarificat, ulei de floarea soarelui, ulei de măsline, ghee sau untură animală, în funcție de zonă și variantă. În mod similar, există diferențe și în condimentare; de aceea, termenul „ou prăjit” este larg răspândit pe plan global. Relevante sunt însă cele două ingrediente principale: Oul și grăsimea.

Prepararea are loc în funcție de variantă ori într-o tigaie mică, respectiv medie sau în cuptor. Prin prăjirea pe o parte a oului acesta devine pe partea inferioară crocant, în timp ce gălbenușul rămâne lichid, înconjurat de albușul coagulat. Numele provine probabil de la suprafața strălucitoare a gălbenușului de ou. Alternativ oul poate fi prăjit pe ambele părți sau un capac închis poate fi gătit tare. Acest mod de preparare este avantajos din punct de vedere al sănătății mai ales la ouăle puțin mai vechi.

Originea oului prăjit nu se cunoaște cu exactitate. Însă este clar că ouăle sunt consumate de oameni de milenii și există documentări foarte vechi ale oului prăjit. Deci este evident că deja în antichitate s-au prăjit ouă în ulei. Romanii antici au consumat de exemplu ouăle cu miere sub formă de omletă. 

În timp ce ouăle prăjite sunt considera o mâncare de sine stătătoare în spațiul unde se vorbește germană, în alte țări pot forma o mâncare și în combinație cu alte ingrediente. O specialitate este și oul în coș (din limba engleză: „egg in the basket”). Aici oul este prăjit în mijlocul unei felii de pâine găurite. În SUA, consistența oului prăjit este specificată foarte exact, fiind astfel servit ca „over easy”, „over medium”, „over well”, precum și clasicul „sunny-side up”.

Se poate depozita un ou prăjit?

Din principiu ouăle prăjite trebuie consumate proaspete. Însă dacă oul a fost gătit complet, inclusiv gălbenușul, atunci poate fi și depozitat. Atunci oul prăjit gata preparat rezistă în frigider până la două zile. În cazul unui gălbenuș lichid sau temperaturi înalte oul prăjit nu mai trebuie consumat, pentru că există risc de infecție cu salmonella.

Valorile nutritive ale oului prăjit depind întotdeauna de preparare. Acestea variază de exemplu în funcție de cantitatea și tipul de grăsime, precum și în funcție de alte ingrediente. În principiu și aici este valabilă recomandarea privind consumul săptămânal de ouă, limitat la două până la trei. Pentru că prin utilizarea adesea a prea multă grăsime vorbim de o mâncare plină de calorii și grăsimi, comparativ cu alte mâncăruri din ouă, ouăle prăjite ar trebui consumate cu măsură. Totuși, în combinație cu alte alimente cum ar fi pâinea, cartofii sau legumele, constituie o masă completă. Prin utilizarea unor grăsimi de înaltă calitate și nesaturate se poate ridica valoarea ouălor prăjite din punct de vedere al sănătății.