Bulgurul: o alternativă la orez

Bulgurul este grâul prefiert din care au fost îndepărtate tărâțele după uscare. Este o mâncare de bază în Orientul Mijlociu. Câteva preparate cunoscute din bulgur sunt Tabouleh, o salată libaneză cu bulgur, Kisir și pilaful de bulgur. Diferența față de cușcuș stă în producție. În cazul cușcușului, boabele măcinate se umezesc, permițând astfel formarea cocoloașelor. Pentru a obține în cele din urmă bobițele mici de cușcuș, cocoloașele trebuie zdrobite. Bulgurul se înmoaie mai întâi, apoi se gătește la abur, se usucă și, în cele din urmă, se taie în bobițe. Deoarece bulgurul este pregătit, nu mai trebuie gătit din nou atunci când este prelucrat în bucătărie, ci este de ajuns să torni apă fierbinte peste el.

Bulgurul își are originea în Orientul Mijlociu, este format din grâu care provine din Mesopotamia și se cultivă de aproximativ 12000 de ani. În limba arabă, bulgur înseamnă „gătit/fiert”. Inițial, grâul era folosit exclusiv pentru a produce pâine. În urmă cu aproximativ 4000 de ani, oamenii au început să producă bulgur. 

Nu mai este necesară gătirea bulgurului. Este de ajuns să torni apă fierbinte peste acesta, pentru a-l putea prelucra în continuare. Poți prepara, de exemplu, salate cu bulgur, tigăi de legume cu bulgur, bulgur gratinat sau chiftele prăjite din bulgur. În cazul preparatelor la tigaie, bulgurul se poate combina cu năut și cu linte. Bulgurul ambalat rezistă și se poate depozita pe o perioadă lungă de timp. Dacă desfaci un pachet, ar trebui să îl depozitezi într-un loc răcoros, întunecat și uscat, de exemplu, într-un recipient de sticlă. În condiții optime, bulgurul poate rezista timp de aproximativ șase luni.

Deoarece bulgurul se produce ușor, acesta este la fel de ușor de digerat. În plus, bulgurul este bogat în vitamine, minerale și fibre, datorită prelucrării integrale a cerealei. Prin urmare, bulgurul este un aliment de înaltă calitate, cu un efect sățios.