Fructele semințoase: bombe de vitamine
Termenul „fructe semințoase” reprezintă un termen colectiv pentru fructele aparținând genului fructelor semințoase (Pyrinae). Fructele semințoase prezintă un compartiment pentru sâmburi, de aici și denumirea lor. Aparțin familiei trandafirilor (Rosaceae). Fructele semințoase se pot utiliza în multe moduri. Se pot consuma în stare proaspătă, dar și gătite sau sub formă de suc.
Fructele semințoase au următoarele proprietăți speciale
Termenul „fructe semințoase” include toate soiurile de fructe cu sâmburi. Cele mai cunoscute sunt mărul și para, dar și măceșele, gutuile și moșmoanele. De obicei, sortimentele din comerț sunt cele cu anumite proprietăți: trebuie să fie ușor de depozitat și rezistente și să nu se strice repede.
Varietate impresionantă
Știai că, la finalul secolului al XVIII-lea, existau aproximativ 20.000 de soiuri de mere în lume? Acest număr a scăzut rapid. Azi, doar aproximativ 60 de soiuri de mere au importanță comercială. Câteva soiuri cunoscute sunt Jonagold, Elstar, Braeburn sau Granny Smith.
Deși numărul soiurilor de mere a scăzut în ultimii ani, numărul sortimentelor de pere a crescut. Astfel, în Franța, la finalul secolului al XVII-lea, existau aproximativ 300 de soiuri de pere cunoscute. În secolul al XIX-lea, existau aproximativ 1000 de soiuri. Azi există în jur de 5000 de soiuri. Câteva soiuri cunoscute sunt Conference, Abate Fetel, Williams Christ sau Clapps Liebling. Există aproximativ 700 de soiuri de gutui în lume. Acestea sunt încrucișări naturale, nu artificiale. Unul dintre soiurile cunoscute este Astheimer Perlquitte.
De unde provin fructele semințoase?
Mărul provine din mărul sălbatic asiatic. Este originar din Kazahstan. De acolo, a ajuns în Europa. Para este de origine eurasiatică. În secolele XVIII și XIX, perele se cultivau în special în Franța și Belgia. Gutuile sunt originare din estul Caucazului și din Transcaucazia. Mai târziu, au fost introduse și în Turcia și Afganistan. În Europa Centrală au fost introduse abia în secolul al IX-lea. Erau cultivate predominant în zonele mai calde, cu viță de vie. În prezent, gutuile provin din Asia și Europa. Cu toate acestea, majoritatea sunt cultivate în Uzbekistan.
Când este sezonul fructelor semințoase?
Merele se culeg din august până în octombrie, iar sezonul perelor este din august până în noiembrie. Cu toate acestea, ambele fructe sunt disponibile pe tot parcursul anului. Sezonul gutuilor este din octombrie până în noiembrie.
La ce pot fi folosite fructele semințoase și cum se depozitează?
Fructele semințoase se pot consuma simple sau, de exemplu, în salate de fructe sau deserturi. De asemenea, se pot utiliza și pentru suc, supe, gemuri sau jeleuri. Dacă sunt depozitate adecvat, fructele semințoase își păstrează calitatea luni întregi. Merele sunt cele mai rezistente și uneori pot fi păstrate pe tot parcursul anului. Există patru modalități de depozitare a fructelor semințoase:
Un loc de depozitare natural înseamnă o cameră aerisită, cum ar fi o pivniță bine ventilată. Depozitarea la rece se realizează cu ajutorul unui frigider care poate menține o temperatură constantă, în funcție de soiul fructelor. Astfel, procesul de coacere este oprit sau încetinit. Depozitarea la rece necesită și un umidificator de aer, pentru a preveni uscarea fructelor. La depozitarea în atmosferă controlată nu se controlează doar temperatura și umiditatea aerului, dar și nivelul de oxigen și dioxid de carbon se mențin la un nivel controlat. Și acest tip de depozitare are ca scop încetinirea procesului de coacere. La depozitarea de tip Ultra Low Oxygen (ULO), oxigenul din aer este redus la extrem, la minimul necesar procesului de maturare. Astfel, procesul de coacere este prelungit la extrem.
Ce conțin fructele semințoase
Perele conțin multe vitamine și minerale. Cele mai importante sunt fierul, potasiul, cuprul, magneziul, fosfatul, iodul și zincul. Gutuile sunt bogate în fibre și conțin vitamine și minerale importante, precum fier, zinc, potasiu și sodiu. Moșmoanele conțin multe vitamine și minerale, mai ales potasiu. Moșmoanele conțin cantități ridicate de fibră și pectină.